Abia astăzi am simțit că s-a instalat toamna…
Dar nu toamna aia pe care o știe toată lumea,
ci toamna noastră.
Abia astăzi am simțit că e toamnă între noi…
Toamnă între noi
Un suflet care zace de amar şi de durere
L-ai pedepsit aspru, suflându-i dor pe gene.
L-ai îmbrăcat cu o haină rece de toamnă
Şi l-ai privit tăcut, de parcă Iadul îl condamnă.
Cu o ciudată detaşare i-ai sugerat să plece;
Avea pasul greoi şi zâmbetu-i era rece.
Cu capul plecat, te-a lăsat în trecut
Şi glasul i-a devenit strigăt mut.
Pe foi albe-şi aşterne acum gânduri negre,
În acorduri de pian fiinţa i se pierde,
Iar tu rămâi în pete incerte de cerneală
Ce-i amintesc de o rece zi de toamnă.
Sursă foto: http://www.flickr.com
roxiionita 